Ce este Dumnezeu?

 

 

Ce este Dumnezeu?

Realitatea infinită și eternă din spatele tuturor fenomenelor, cunoscută gnosticilor sub mai multe nume, cum ar fi Dumnezeul Adevărat, Tatăl Necunoscut, Regele Luminii și multe altele.

 

Care sunt alte câteva caracteristici ale lui Dumnezeu?

Deși fiind infinit, Dumnezeu este într-un fel dincolo de toate calitățile; se poate totuși afirma că Dumnezeu este Existența transcendentală cea mai înaltă și perfectă, în Care totul a apărut și prin Care totul este susținut.

 

Ce este Dumnezeu în esență? 

În esență, Dumnezeu este o Ființă potențială, căci în El sunt prezente toate potențialitățile.

Ce este Dumnezeu în mod secundar?

Într-un sens secundar, Dumnezeu este Ființă în activitate; El este Ființă în actualitate.

 

Cum se transformă potențialitatea lui Dumnezeu în realitate?

Cuvântul prin care exprimăm trecerea de la Ființa potențială la Ființa actualizată este termenul „a emana”. Prin această emanație (revărsare) multitudinea lumilor spirituale și materiale și creatorii lor ies la iveală din potențialitatea originală a lui Dumnezeu.

Pot exista mai mult de un Dumnezeu? 

Dacă sub „Dumnezeu” înțelegem Realitatea supremă și adevărată, atunci răspunsul este nu. Dacă zeitățile emanate mai mici ar trebui numite „Zei”, atunci răspunsul ar fi da. De asemenea, este posibil să ne imaginăm Dumnezeul suprem ca primul Dumnezeu, iar Demiurgul, zeul mai mic al acestei lumi, ca al doilea zeu.

 

Este Dumnezeu o Sfântă Treime?

Da. Tradiția gnostică a afirmat întotdeauna existența lui Dumnezeu ca Sfântă Treime formată din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Care sunt proprietățile celor trei persoane ale Sfintei Treimi?

Tatăl este caracterizat prin activitate, crearea ființelor și atracția lor; Fiul prin inteligență articulată (LOGOS) și voința de a mântui; iar Duhul Sfânt prin inspirație, întărire și vivificare. Pe scurt: Tatăl este creator, Fiul mântuitor și Duhul Sfânt sfințitor.

 

Având în vedere că Dumnezeu este numit „El”, iar Tatăl și Fiul sunt nume masculine, trebuie oare să presupunem că divinitatea este de gen masculin?

Nu. Dumnezeu este complet dincolo de caracteristicile limitative ale genului. Calitățile inefabile ale Divinului, atunci când primesc nume în limbajul uman, au ajuns să primească articolele comune „el”, „ea” și „acesta”. Nu este neobișnuit să găsim termeni pentru Dumnezeu în scripturile gnostice care sunt androgini, cum ar fi „Mamă-Tată” (METROPATOR), iar a treia persoană a Sfintei Treimi (Duhul Sfânt) este considerată de gnostici ca fiind feminină.

 

De ce gnosticii nu aplică termeni „neutri din punct de vedere al genului” lui Dumnezeu?

Nume tradiționale precum „Dumnezeu Tatăl” sau „Dumnezeu Fiul” sunt instrumente prin care calități și note cheie de o profundă subtilitate mistică au fost exprimate în limitele limbajului uman. Înlocuirea lor cu produse arbitrare ale gândirii umane ar duce aproape sigur la pierderea acestor calități și note cheie.

 

Este acesta singurul motiv?

Nu. Gnosticii știu că Numele Divine antice sunt Cuvinte ale Puterii, care, atunci când sunt rostite, aduc la iveală din regiunile eoniale răspunsuri specifice de har. (Un bun exemplu se găsește în scriptura Tunetul, Mintea Perfectă, unde o Ființă Divină spune: „Eu sunt rostirea numelui meu”.) Eficacitatea unei astfel de teurgii sacre nu ar trebui să fie pusă în pericol de o schimbare de nume.

 

Catehismul Gnostic - de Stephan A. Hoeller + Tau Stephanus I 

MSP